Informatii utile pentru intelegerea si utilizarea corecta a erbicidelor pe baza de GLIFOSAT

     Brevetată la sfârșitul anilor 1960, în prezent molecula glifosat a ieșit de sub patentul de protecție și este utilizată de mai multe companii producătoare și furnizoare de produse fitosanitare. Datorită caracterului neselectiv asupra culturilor și a efectului de combatere totală a buruienilor, glifosat și-a găsit inițial locul ca erbicid pentru miriști sau terenuri necultivate. Ulterior, prin crearea plantelor modicate genetic, utilizarea moleculei s-a extins și către culturi precum soia, bumbac etc. Câteva dintre proprietățile sale au făcut ca acest erbicid să e unul dintre cele mai utilizate din lume.

 

Dintre acestea se numară:

- Spectrul larg de buruieni combătute, fapt care nu impune utilizarea mai multor produse

- Nu lasă remanență în sol și în consecință nu condiționează rotația culturilor

- Prol toxicologic bun, impact negativ scăzut asupra mamiferelor

- Acțiunea sistemică prin care produsul ajunge și în organele subterane ale buruienilor, făcând ca acestea să nu se mai regenereze

- Prețul accesibil și eficiența ridicată pe unitatea de suprafață Glifosat este absorbit prin organele verzi. În plantă acționează prin inhibarea producerii de EPSP (fosfoenol piruvat sintaza), o enzimă necesară în procesul de sinteză a aminoacizilor și implicit de creșterea și dezvoltare a plantelor. Același mod de acțiune utilizează și alte erbicide, inhibitoare ale sintezei aminoacizilor, însă acelea inhibă ALS (aceto lactat sintetaza). Chiar dacă produsul persistă în sol, el este absorbit pe suprafața particulelor acestuia și biologic inactivat, de aceea nu are acțiune și prin aplicare pe sau în sol. Se întâmplă uneori ca erbicidarea cu glifosat să nu conducă la o combatere totală a buruienilor. Pot exista diverse cauze care diminuează efectul produsului. Aceste cauze vor menționate în continuare.

 

Rezistenţa

 

În urma utilizării pe scară largă, timp de mai mulți ani, s-au selectat biotipuri de buruieni tolerante la glifosat. O buruiană nu dezvoltă rezistentă din cauza că erbicidul i-a produs o modicare genetică, ci prin eliminarea buruienilor sensibile și crearea de condiții favorabile de creștere și înmulțire a unor plante rezistente, apărute spontan. Aplicarea repetată a aceluiași erbicid va accentua procesul de selecție și va conduce la creșterea populației acelui biotip, până când ajunge să predomine în cultură. Teoretic cinci aplicări una după alta pe aceeași suprafață, a erbicidului glifosat, pot favoriza creșterea de peste 60% a buruienilor rezistente din cadrul unei populații. Dacă până la a cincea aplicare conscutiv efectul de combatere este foarte bun, la a cincea poate scădea dramatic din cauza creșterii logaritmice a numaului de plante rezistente, ducând la un salt de la 4% la 60% plante rezistente (Heap, I. The International Survey of Herbicide Resistant Weeds). Necunoscând acest fenomen, când aparastfel de situații, adeseori utilizatorii pun lipsa eficacității pe seama erbicidului. Pentru a diminua dezvoltarea rezistenței, companiile au creat și produse formulate pe bază de glifosat în combinație cu alte molecule.

 

Formularea

 

Produsele pot conține glifosat acid din patru săruri diferite: sare de amoniu, sare de diamoniu, sare de dimetilamoniu, sare de izopropilamină și /sau potasiu. Trebuie luat în calcul conținutul în glifosat sub formă de acid atunci când se compară produsele și se stabilesc dozele pe unitatea de suprafață. Sărurile au greutăți moleculare diferite și dacă se iau ele ca referință, pot duce la diferențe ca doze în g/L de produs formulat. Produsele formulate, pe lângă substanță activă, conțin și coformulanti cum ar diferiți agenți de dispersie, penetrare, lipire, antispumare, reducerea derivei etc. Aceștia au un rol foarte important in determinarea performanțelor de combatere a glifosatului. În timp ce unele produse pot conține în formulare toți agenții în cantități bine proporționate, alte produse pot conține numai o parte din ei sau în cantități mai reduse.

 

Adjuvanții

 

Substanța activă trebuie să pătrundă în frunze și să e apoi translocată prin oem în punctele de creștere (meristeme). Anumite specii de buruieni, în special cele care cresc în zone calde și uscate, prezintă “bariere” care îngreunează absorbția. Unele au suprafața frunzelor cerată care anulează forțele electrostatice și astfel picăturile de soluție nu sunt reținute pe plantă. Altele prezintă perișori care zic nu permit ca soluția să între în contact direct cu cuticulă frunzei. Ceara este lipolă și chimic nepolară, în timp ce moleculele soluției de erbicidat sunt hidrole și polare. Prin adăugarea de surfactanți nonionici crește în mod semnicativ rata de absorbție. În general în astfel de situații, adăugarea de ulei vegetal metilat sau adjuvanțiorganosiliconici nu este recomandată. Apa uneori conține săruri de calciu, magneziu, er și sodiu în exces, care se leagă de glifosat și reduc solubilitatea și absorbția. Adăugarea de sulfat de amoniu și produse de condiționare/dedurizare a apei imbunătătesc semnicativ nivelul de combatere a buruienilor. Radicalul sulfat are sarcină negativă și se leagă chimic de săruri care au sarcină electrică pozitivă, pe care le neutralizează și nu mai au efect de anihilare a glifosatului. Aceste produse trebuie adăugate primele în apa din rezervor, după care să urmeze erbicidul.

 

Calitatea apei

 

Față de alte substanțe active, molecula glifosat se leagă mult mai puternic de sol, particule de praf și materie organică. Prinaceasta se poate inactiva și devine indisponibilă pentru plante. Când buruienile, aerul sau chiar rezervorul mașinii conțin praf, acțiunea glifosatului din soluție va mai slabă. Același lucru se întâmplă și când apa este tulbure și conține particule de sol sau alte impurități.

 

Volumul de soluţie

 

Cantitatea de apă pe hectar cu care produsele pe bază de glifosat sunt aplicate are importanță asupra efectului erbicidului. Glifosat are efect mai bun atunci când se aplică în cantități reduse de apă, prin faptul că se absoarbe mai bine când picăturile sunt mai mici și mai concentrate. Volumul mic însă, solicită o aplicare atentă, întrucât șansa de a se forma drift sau de a nu se acoperi uniform întreaga suprafață de erbicidat este mai mare. De asemenea pot apărea dicultăți de penetrare în masa de vegetație și acoperire bună, atunci când la aplicare gradul de îmburuienare este ridicat și buruienile sunt mari.

 

Factori de mediu

 

Toate erbicidele sistemice au efect maxim atunci când buruienile ţintă sunt în faza de creștere activă și nu sunt afectate de diverși factori de stres precum secetă, temperaturi ridicate sau scăzute, afecțiuni provocate de boli și dăunători, umiditate relativă a aerului scăzută, fertilitate scăzută etc. Momentul din zi este de asemenea important în obținerea unei eficacități bune. Vara cel mai potrivit este să se erbicideze dimineața și seara, când activitatea metabolică este intensă. În restul intervalului din zi, stomatele se închid și de asemenea soluția de stropit se usucă repede, ceea ce îngreunează absorbția în plantă. În timpul nopții fotosinteza și creșterile încetează, fapt pentru care nu se recomandă erbicidarea. Primăvara devreme sau toamna târziu, când temperaturile sunt scăzute, erbicidarea se recomandă a fi făcută în mijlocul zilei, când temperatura mai ridicată favorizează absorbția și translocarea. Efectul de combatere va mai mare în condiții de vreme relativ umedă și în lipsa vântului. Produsul se va usca mai greu pe frunze, putând fi preluat de buruieni în cantități mai mari.

 

Tipul şi faza de creştere a buruienilor

 

Buruienile perene sunt mai rezistente la glifosat față de cele anuale. De asemenea, speciile arborescente (lemnoase) sunt mai rezistente față de cele erbacee. Primele simptome se pot observa la cca 3-7 zile de la aplicare (mai devreme la speciile sensibile). Întrucât buruienile anuale nu prezintă muguri pe rădăcini, aceastea pot combătute în totalitate. Eventualii muguri de creștere de pe organele aeriene se vor usca odată cu uscarea tulpinii sau a lăstarilor. În cazul speciilor perene, care prezintă muguri vegetativi pe organele subterane, erbicidul glifosat nu le va putea distruge în totalitate. La unele se usucă partea aeriană și o parte din cea subterană, însă rămân și părți neuscate de unde într-un anumit interval de timp buruienile se vor regenera. Efectul produselor pe bază de glifosat este mai mare când buruienile sunt mici. Totuși pentru că produsul nu combate buruienile nerăsărite încă, este important momentul erbicidării. Primăvara devreme, când din cauza temperaturii, germinarea semințelor este eșalonată pe o perioadă mai lungă de timp, este bine să se aștepte până când majoritatea buruienilor au răsărit, chiar dacă unele deja răsărite au depășit stadiul optim de combatere. Astfel se va evita o reîmburuienare rapidă iar efectul erbicidării se va exercita pe o perioadă mai lungă de timp.

 

Doza recomandata: 200 ml/10 litri apa

 

Recomandari:

 

 

 

 Sursa:

www.sumi-agro.ro.

Dr. ing. Anastase IORGU