Ce sunt acarienii ?

Acarienii sunt insecte mici, greu de observat cu ochiul liber, mai ales de necunoscători, în general polifage, cu mai multe generații pe an, caracteristici care le fac extrem de periculoase pentru pomicultură, dar și în cultura legumelor, plantelor tehnice, floricultură și viticultură precum și în zootehnie. Ele au fost încadrate de sistematologi în ordinul Acari, drept pentru care sunt cunoscute sub termenul de „acarieni”. Pentru că o mare parte dintre speciile de acarieni au mai multe perechi de picioare, au fost denumiți, impropriu, și păianjeni, dar păianjenii aparțin altui ordin și au alte caracteristici care îi deosebesc.

Acarienii au fost recunoscuți ca dăunători după anii 1960, când prin intensivizarea culturilor hortiviticole și utilizarea puternică a pesticidelor s-au creat condiții de înmulțire a lor. Principala cauză a depășirii pragului de dăunare de către acarieni este considerată utilizarea excesivă a insecticidelor neselective care determină distrugerea insectelor prădătoare (acariofage – care se hrănesc cu acarieni). Plantele fertilizate cu azot sunt mai atacate de acarieni.

În pomicultură s-a determinat un număr mare de specii de acarieni și ar fi greu să le cităm pe toate și să le descriem pe fiecare în parte, mai ales că nu acesta este interesul cititorilor.

Este de reținut că, în general, acarienii sunt dăunători polifagi (atacă mai multe specii de plante), iar după interesul practic și după caracterele lor, modul în care răspund la tratamente se încadrează în două grupe principale: acarieni tetranichizi și acarieni eriofizi. La acarienii tetranichizi, adulții au corpul oval, cu dimensiuni de la 0,2 până la 0,6 mm, de culoare roșie sau brun roșcat (Panonychus ulmi, Tetranychus viennensis, Tetranychus urticae), brună (Bryobia rubrioculus), galbenă (Eutetranychus pomi), putând fi vizibili și cu ochiul liber. Ouăle sunt sferice sau sferic turtite, au dimensiuni de la 0,1 până la 0,18 mm și variază de la culoarea galbenă până la culoare roșie. Din ouă eclozează larve, care trec prin mai multe stadii. Au până la 5 – 7 generații pe an.
Acarienii eriofizi sunt cu dimensiuni mult mai mici, cu forma corpului alungiță, cilindică sau tronconică, având lățimi de 0,03 – 0,04mm și lungimi de 0,1 până la 0,2 mm, fiind astfel greu vizibili cu ochiul liber.

Acarienii tetranichizi crează cele mai mari probleme la măr și prun, dar în unii ani au fost create pagube și la celelalte specii de pomi și arbuști fructiferi (cireș, vișin, păr, corcoduș, gutui, coacăz, zmeur, căpșun etc). Iernează în general ca ouă de iarnă depuse pe ramuri, la baza mugurilor, dar unele specii iernează și ca adulți în jurul coletului pomilor (Acarianul roșu al mărului – Tetranychus viennensis). La dezmugurit și începutul desfrunzitului își încep atacul sugând seva din frunze și injectând o serie de substanțe în acestea, determinînd o depigmentare, înroșire sau căpătarea nuanței argintii a frunzelor. Frunzele încep să cadă timpuriu, la atacuri puternice pomii rămân defoliați din luna iulie. Atacul este favorizat de temperatură. Temperaturile sub 15-16 grade C încetinesc atacul, iar cele până la 38 grade C, favorizează atacul.

Pentru combaterea acarienilor, în ultimii 30 de ani au fost folosite cu succes uleiurile din parafină (ulei spindel-US) iar în ultimii ani aceste uleiuri au fost combinate cu diverse insecticide, rezultând Oleocarbetox, Oleodiazol etc., produse care nu mai sunt avizate. În ultimii ani mai este avizat si produsul Confidor Oil.
Produsele pe bază de uleiuri au efect de asfixiere a ouălelor și trebuie administrate până la ecloziunea larvelor, la dezmuguritul pomilor, dar nu mai devreme, deoarece efectul maxim este aproape de eclozare, când activitatea respiratorie este mai intensă. Uleiurile sunt acuzate că nu sunt selective, distrugând și ouăle insectelor utile. Pentru combaterea în perioada de vegetație au fost omologate produse de combatere cu efect direct, denumite acaricide. La data actuală dintr-o listă mult mai mare mai sunt omologate acaricidele Nissorun, Vertimec, iar ca insecto-acaricid produsul Milbeknock si Voliam Targo.

Acarienii eriofizi specifici la pomi sunt Acarianul filocoptid al mărului, Acarianul eriofid al părului, Acarianul galicol al prunului, Acarianul frunzelor și ramurilor la prun. Acesta din urmă crează, în ultimul timp, cele mai mari probleme la pomii tineri de prun, oprește creșterea lăstarilor, determinând ramificarea scurtă a vârfurilor de lăstari. Ca acaricid cu efect de combatere a acarienilor eriofizi mai este omologat doar produsul Envidor.

In spati protejate (sere si solarii), in conditii optime de temperatura (28^o C) si umiditate (70-80 %) ,acarienii pot dezvolta chiar si 18-20 generatii pe an.Intreg ciclul de dezvoltare dureaza 4-5 zile.

Adultii si larvele ataca toate organele de suprafata ale plantei:frunze , lastari , flori , si fructe. Atacul pe frunze se caracterizeaza prin rasucirea marginilor , iar in jurul nervurilor se observa o decolorare galben verzuie. Prefera mai ales frunzele tinere. Mai tarziu apar simptome de brunificare si depigmentari. In cazul unui atac puternic frunzele cad si florile sunt avortate. 

Raspandirea are loc prin doua modalitati:

-migrarea directa intre plantele care se ating 

-prin intermediul altor daunatori (afide , musculita alba , etc. ) , fixandu-se de corpul acestora si fiind astfel transportati in toata plantatia

Sursa:
www.zdbc.ro
Dr. Ing. Florin ACATRINEI